Recunostinta, adevar si asumare

Recunostinta, adevar si asumare

Sistemul relational in sistemul penitenciar romanesc este organizat in forma ierarhica , functiile fiind de executie si conducere. Fiecare functie are rolul si importanta sa , fiind construite ca un intreg, intr-un mecanism ce ar trebui sa functioneze la unison.
In general toate functiile sunt importante pentru ca atributiile le pun intr- o stransa legatura, sens in care degeaba ai oameni profesionisti pe functii de conducere daca in functiile de executie nu sunt oameni capabili sa aplice strategiile gandite de cei cu functii de conducere si invers, degeaba ai profesionisti in functii de executie daca in functiile de conducere se afla habarnisti.
In ambele situatii scenele sunt comparabile cu o orchestra simfonica unde , ori dirijorul, ori instrumentistii, nu sunt de acolo, iar muzica ce ar trebui sa fie, e mai mult un zgomot asurzitor.
Evident ca din punctul nostru de vedere, in acest angrenaj fiecare functie si om au rolul lor si ar fi bine ca toata lumea sa inteleaga ca ar trebui sa isi joace rolul bine atata timp cat ocupa acea functie.
Din pacate se mai intampla ca unii sa se considere mai specialisti ca altii , de pe alte functii, si sa uite sa isi faca rolul sau.
Si aici , din pacate, e ca la fotbal. Cand esti in tribuna , meciul pare mai usor si toti sunt, ori atacanti, ori fundasi redutabili, pana ii pui in situatia sa intre pe teren si sa constate ca nici macar nu stiu sa stea in ghete.
Una dintre vulnerabilitatile sistemului este generata si propagata de lipsa titularilor le functii si de aici un intreg scenariu prin care :

  • cei ce ravnesc la functie se duc in opozitie, saboteaza si vaneaza,
  • cel ce este imputernicit nu isi asuma pe deplin rolul de teama ca in timp , personajele sa nu se schimbe pe functii.
    De asemenea, un factor demotivant este si injusta apreciere a valorilor , dezvoltarea si promovarea oportunistilor , consolidarea unor valori ce nu au la baza devotamentul, onestitatea si daruire pentru institutie, ci aprecierea generata de sistemul relational al cumetriilor si intereselor de grup, in detrimentul interesului institutional. Si asta se masoara cel mai bine si oamenii o resimt cel mai rau atunci cand vine vorba de aprecieri, iar unul dintre momente se intampla trimestrial, la analiza pentru acordarea majorarii salariale de 50%; si nu numai.
    Cati nu au ramas cu un gust amar, cati nu si-a comparat activitatea cu a celor care in mod repetat au fost recompensati.
    In restabilirea ordinii de drept, un rol important il au sefii ierarhici. Ei ar trebui sa fie garantul echilibrului si al justei masuri . Din pacate au existat si exista oameni care s-au cocotat pe functii si si-au construit cariera pe munca si inteligenta subordonatilor, confiscandu-le in acest fel toate meritele ; merite pe care si le-au atribuit in fata superiorilor ierarhici pentru a-si construi o imagine falsa care sa-i scurteze calea spre succes.
    Normalitatea ar da functionalitatea acestui sistem. Daca oamenii ar fi apreciati dupa adevarata lor valoare si implicare cred ca misiunea noastra ar fi mai usoara.
    Sistemul penitenciar are oameni de valoare, agenti si ofiteri, adevarati profesionisti care in ani de zile si-au facut treaba in liniste , insa nu prea a fost vremea lor . Sistemul a promovat oportunistii , iar rezultatele le traim fiecare dintre noi, zi de zi.
    Fiecare lucru negativ, tinde sa se dezvolte pana la un maxim de unde incepe sa se autodistruga.
    Sistemul penitenciar are nevoie de un restart, de o revenire la normalitate; normalitate definita prin:
  • cinste,
  • corectitudine,
  • loialitate,
  • bun simt,
  • profesionalism,
  • viziune pe termen scurt, mediu si lung.