Despre consultare și respect

Țările bine dezvoltate au înțeles că un stat puternic pe termen lung are la bază o cultură organizatorică în care lucrătorii sunt mulțumiți și încrezători că își pot influența propria soartă printr-un dialog real cu angajatorul.

La nivelul legislației, există nenumărate prevederi legale care vorbesc despre consultare și informare, dar vă amintesc doar câteva din ele: 

  • în anul 1999, Romania a ratificat prin Legea nr. 74/1999, Carta Sociala Europeana Revizuita adoptata la 3 mai 1996 la Strasbourg, unde se prevede la „art. 21: Dreptul la informare si la consultare”; 
  • Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (valoare de Tratat al Uniunii, conform art. 6 din Tratatul Uniunii Europene – „(1) Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptata la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeasi valoare juridica cu cea a Tratatelor”) – Art. 27: „lucratorilor sau reprezentantilor acestora li se garanteaza, la nivelurile corespunzatoare, informarea si consultarea in timp util, in cazurile si in conditiile prevazute de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale“;
  • Tratatul Uniunii mentioneaza la art. 153 al. 1 lit. f) ca Uniunea sustine „reprezentarea si apararea colectiva a intereselor lucratorilor si angajatorilor, inclusiv administrarea comuna”. 
  • Codul Muncii – Legea 53/2003 prevede o serie de obligatii in sarcina angajatorului privind informarea salariatilor: art. 39 alin. (1) lit. h) prevede ca salariatul are dreptul la informare si consultare, iar la art. 40 alin. (2) se prevad obligatiile corelative ale angajatorului de a informa salariatii asupra conditiilor de munca si asupra aspectelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca, de a comunica periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii, de a se consulta cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora
  • Legea nr. 62/2011 a dialogului social 
  • Directiva 2002/14/CE transpusa in România prin Legea 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare si consultare a angajaților. 

Nu sunt convins că am trecut în listă toate actele normative ce obligă angajatorul să facă consultări, dar sunt convins că niciun act normativ nu îi face pe unii Zeii Legendari. 

Pentru asigurarea unui just echilibru, dreptul la informare și consultare trebuie să includă toate deciziile pe care unitățile penitenciare urmează să le ia și care vor avea cert sau probabil un impact asupra dimensionării timpului și programului de lucru, a diferitelor activități, a modului de organizare a activității altfel decât cel reglementat anterior sau alte decizii cu ce ar implica relația salariat și instituție. 

Însă, realitatea consultării se face doar acolo unde legea impune expres, respectiv prin actele normative ce urmează să fie propuse spre modificare la un for superior. De asemenea, informarea a devenit mai mult un mijloc de transmitere a deciziilor implementate, iar nerespectarea principiilor legalității, subsidiarității, proporționalității, transparenței, neutralității, ameliorării continue a drepturilor salariaților, echității, dialogului și cooperării loiale, nici nu intră în discuție. 

Nu cu foarte mult timp în urmă, am solicitat includerea adresei de e-mail a sindicatului în grupul de mail al unităților penitenciare, fiind mai mult o procedură de implementare a modalității de informare și consultare, procedură ce respecta toate principiile necesare dialogului real. 

În opinia subsemnatului, poziția sindicatului ar fi contribuit la o serie de analize strategice și operaționale ce știm că, ulterior, s-ar fi concretizat printr-o adresă. 

Adresa ce o cunoaștem toți, venită pe mail-ul unităților penitenciare, prezintă centrul deciziilor ce se implementează la nivelul unităților penitenciare. 

Accesul la informațiile relevante este îngrădit total prin invocarea nejustificată a confidențialității informațiilor, deși, noi aveam prin lege obligația de confidențialitate, iar încălcarea acesteia putând foarte bine să fie sancționată conform reglementărilor. 

Nu știu alții ce zic, dar în opinia subsemnatului, după traversarea sindicalismului și pe orizontală și pe verticală, informarea și consultarea sunt considerate drept simple formalități sau lipsesc cu desăvârșire. In acest caz, revin cu rugămintea să binevoiți a furniza informația în modul brut, prin adăugarea adresei de e-mail și, de asemenea, vă rog să refolosiți bagheta magică și să transmiteți Olimpienilor din Olimp că noi nu suntem rămășițele din împărăția lor subpământeană și jocul de mima presupune bună dispoziție și respect.