Management si relatii interumane

Management si relatii interumana.

Mangementul , in conceputul definit de M.Dumitrescu, inseamna stiinta prin care se asigura conducerea tuturor proceselor din unitatile economice precum si celelalte sectoare de activitate, in toate functiunile acestora, avand in prim plan omul, participarea motivata a acestuia si care presupune rezolvarea problemelor profesionale, organizatorice, de conducere, de luarea a deciziilor si de control, cu concretizarea acestora in cresterea eficientei economice.Managementul este ridicat la rang de stiinta pentru ca este un proces de munca deosebit si pentru aceste functii trebuie selectati oameni la fel de deosebiti. In sistemul penitenciar am intalnit manageri insa, din pacate, in ultima perioada am intalnit foarte multi metisi, un fel de alte functii convertite in manageri. Ce se intamplain astfel de situatii in care metisii conduc institutii? Nimic bun. Ei nu au capacitatea sainteleaga rolul unui manager si se comporta la fel cum se comporta pe functia de baza, dar cu puteri sporite, neavand capacitatea sa priveasca si sa conduca institutiain mod impartial , in ansamblul ei. Necazul managementului penitenciar provine si dinlipsa unei scoli in acest sens, marea majoritate a managerilor provenind din functii inferioare, ce nu au legatura cu managementul, in 70% din cazuri, prin imputernicire, fara testarea capacitatilor decizionale. Neexistand o scoala de manageri de penitenciare, sau neimpunand obligativitatea parcurgerii unui curs de management, pentru cei care carmuiesc penitenciare, nu e de mirare ca acestia nu au capaciatea de a intelege fenomenele institutionale, relatiile interumane, nu au abilitatea de a analiza si decide , managementul carpindu-se cu idei si decizii de context, dupa principiul “ asa cred eu ca ar fi normal”, ori normalitatea ce rezida din propria proiectie a decidentului nu e tot una cu normalitatea data de legalitate.Fenomenul care a exista, si inca exista, in numirea managerilor de penitenciare este prietenie, sau cardasia. Mai simplu, unul care ajunge in functie de decizie trage dupa el prieteni, sau obedienti , pe care ii imputerniceste in functii cheie pentru a controla totul. Ori asta nu are nimic in comun cu managementul penitenciar. Cate situatii nu stiti in care, atunci cand a fost schimbat directorul general, acesta si-a ales dintre prietenii lui, sau camarazii de scoli , echipa de conducere si asta fara examene prin care sa valideze si sa intareasca pozitiile pe care le ocupa, ci doar prin imputerniciri. Cele mai grele si serioase examene sunt de agenti si ofiteri pana la functia de sef serviciu, astea tehnice, de munca. Incepand de la directori, ca sunt adjuncti, de unitate, de directii, adjuncti ai directorului general , sau de director general, sunt de prietenii, cumetrii si conjuncturi. E de ajuns sa fii in carti si nu ai niciun stres, iar formade organizare a concursului pentru acestia, in cazul de uzuanta , cand se merge doarpe imputernicire, e o gluma. Faci, sau ti se face un proiect, primesti o nota pe el, apoiurmeaza un interviul, iar cand esti in carti, e doar formal.Hai sa coboram la agenti, sau ofiterasii mai marunti si sa descriem procedura- analiza dosar, testare psihologica, testare de verificare a abilitatilor de folosire a calculatorului, proba fizica,interviu, proba scrisa pentru verificarea cunostintelor.Nu vi se pare ca ar fi cam pe dos, daca ne gandim la importanta functiilor?Modul de ocupare al unei functii de manager de penitenciar este un mod deficitar si de aici si un management deficitar. Si ne mai intrebam de ce apar probleme, de ce unii directori de penitenciare se comporta in unitate ca pe propria mosie, de ce deciziile lor nu au nicio legatura cu managementul eficient, de ce comportamentul unora este grobian? Aveti mai sus doar o parte din explicatie, mai sunt multe altele ce tin de pregatirea fiecaruia si de structura de personalitate a fiecaruia in parte.In toata aceasta perioada de degradare a actului managerial am intalnit directori careconfunda functia publica cu cea specifica unui patron de birt, deciziile si comportamentul acestor fiind mult sub nivelul demnitatii functiei ce o ocupa.Am intalnit directori model “baron Oprisan”care trateaza unitatea ca propria mosie, bunurie unitatii fiind la cheremul sau, si nu mare ne-a fost uimirea cand echipele de control au gasit in magaziile mosiei sale zeci de galeti de lavabil expirate, in timp ce birourile colegilor sai sunt pline de mucegai, cand popota unitatii a stat inchis pe motiv ca nu au fost materiale de igienizare, masini de spalat, frigidere si alte electrocasnice ce puteau sa imbunatateasca conditiile de munca ale colegilor au fost tinute in magazii pana la expirarea termenelor de garantie si pana s-au uzat moral. Unde s-ar incadra acest tip de management? Oare este rezultatul procesului de selectie descris mai sus? Responsabilitatea si asumarea sunt atribute ce nu ar trebui sa lipseasca celor care au functii de conducere. Atunci cand gestionezi relatii interumane conduita ta trebui sa fie un model pentru subordonati. De exemplu nu este necesar, sau indicat, sa consemnezi in carnetul postului pentru supraveghetorii sectiilor de detinere ca trebui sa patruleze noapte pe sectii, din zece in zece minute, pentru ca tie ti-e teama sa nu iti pierzi functie din motive ce s-au intampla in alte penitenciare. Un sef prelucreaza personalul din subordine pentru ca acestia sa inteleaga ce li s-a prelucrat, nu ca el saobtina dovada ca a prelucrat.Din pacate sunt unii care detin functii de comanda si nu inteleg ca cea mai buna motivare a subordonatilor este exemplul personal. Nu poti pretinde altora ceea ce tu nu faci; si ca sa ma fac inteles o sa lucram pe un exemplu de actualitate . Nu poti pretinde subordonatilor sa intre in recuperarea orelor suplimentare in timp ce tu ai de zece ori mai mult decat el, si va confim ca am intalnit directori adjuncti si sefi de tura care trimiteau agentii acasa ca aveau 15-20 de ore suplimentare in timp ce ei aveau peste 80 de ore suplimentare in plata. O vorba spune asa: “pestele se impute de la cap si se curata de la coada” insa eu spun asa. Daca vrem sa avem un management corect in sistemul penitenciar si sa reduce numarul nemultumirilor trebuie sa taiam capul pestelui, ca sa nu imputa tot corpul.Si daca tot suntem in febra examenelor ar fi de explicat o problema. Daca functiile demanageri sunt asa de importante, de ce nu am organizat examene mai intai pentru acestea, ca sa se valideze niste persoane competente? Sa fie de vina noile modificari legislative care prevad mandate de 4 ani, sau comoditatea si cardasia prin care normalitatea este data de imputerniciri? Cred ca pentru cei mai vechi in sistemul penitenciar nu este greu sa constate ca lucrurile s-au degradat semnificativ in relatiile interumane in interioarul sistemului penitenciar, ca exista oameni foarte bine pregatiti dar care nu au loc de oportunisti si obedient, iar acest mod de ocupare al functiilor de maxima importanta, prin imputernicire, mentine si incurajeaza obedienta, in detrimentul profesionalismului.Sistemul are oameni capabili, profesionisti, cu bun simt si buna credinta dar care nu sunt lasati sa respire.Daca ne dorim un sistem performant scapati sistemul penitenciar de “oprisanii” si lasati profesionistii sa iasa in fata.