Evaluarea psihologica

Evaluarea psihologica in vederea recrutarii de personal pentru sistemul penitenciar a fost mereu un subiect de discutii, existand multe reclamatii cu privire la:

  1. Complexitatea probelor, in raport de scopul actiunii,
  2. Utilitatea probelor , in raport de nevoile sistemului,
  3. Atitudinea personalului fata de candidati,
  4. Validitatea testelor, calibrare etc.

Se pare ca nici de aceasta data Serviciul Psihologia Personalului din A.N.P nu a scapat de criticile dure ale candidatilor.

La nivelul Federatiei Politistilor de Penitenciare au ajuns reclamatii legate de complexitatea testelor, timpul foarte scurt de aplicare, in raport de volumul de teste aplicate, atitudinea evaluatorilor.

Nu stim daca toate datele transmise sunt adevarate, dar se impune ca administratia sa verifice macar:

  1. Daca timpul alocat este suficient, in raport de complexitatea testelor. Exista o probabilitate crescuta ca examinatorii sa aloce un timp insuficient, in raport de marimea si complexitatea testelor din motive de : candidati multi, grupe mici, masuri de limitarea a transmiterii covid-19.
  2. Complexitatea testelor in raport posturile pentru care se testeaza. Din evidentele noastre sunt situatii in care candidati care au fost declarati respinsi pentru posturi de agenti, au fost admisi la Academia de Politie, pentru ofiteri, sau au promovat pe diverse functii la alte arme( Politie de Frontiera, Politie, Pompieri, MAPN).
  3. Daca tot personalul cooptat pentru selectia de personal au atitudinea corespunzatoare si nu au ramas blocati in activitatea cu ppl, ar fi o mica, mare diferenta.

Este destul de evident ca toti suntem conectati la acest proces de recrutare- incadrare, fiind un efort conjugat si ar fi pacat de munca tuturor colegilor din penitenciare, care lucreaza la foc continuu, ca sa atraga candidati, sa gestioneze dosare si Serviciul Psihologia Personalului sa actioneze ca o ghilotina, decimand candidatii.

Nu zice nimeni sa nu fie rigoare, insa un procent de aproape 80% din candidati care sunt respinsi, si aici avem reclamatiile de la unitatile care au incheiat procesul de evaluare psihologica ( vezi si cazul din media de la Penitenciarul Ploiesti) ne face sa ne gandim si la posibilitatea ca acest proces de evaluarea sa aiba distorsiuni, nu numai ca in societate 80% dintre persoane sa aiba probleme care sa ii faca incompatibile cu functia de agent de penitenciare.

Avand in vedere ca in procesul de selectie au fost cooptati psihogi care nu sunt specializati in selectia de personal si nu au fost macar inclusi intr-o minima formare inainte de inceperea procesului de selectie, ar fi bine ca administratia sa se asigure ca nu ratam incadrarea de personal, prin desfasurarea deficitara a procesului de evaluare, pentru ca penitenciarele au nevoie de personal ca de oxigen.