Intre activ și pasiv!

Deja sunt 30 de zile de când sindicaliștii Federației Polițiștilor de Penitenciare protestează alături de sindicatele afiliate CNS Cartel Alfa.

Din pacate constatăm că in stradă, de ani de zile, ajung aceiași oameni, doar fețele lor brăzdate de trecerea timpului, sau cicatricile făcute in luptele sindicale mai schimbă un pic peisajul, in rest aceiasi.

Unde sunt ceilalți sindicaliști?

  • Unii in spatele tastaturilor, crezând că doar așa se face sindicalism,
  • Alții iși văd liniștiți de treburile personale sperând că cei care ies in stradă se vor lupta și pentru ei,
  • Alții in unități, muncesc , pentru că nu vor să iși strice cele 6 luni,
  • Alții vegetează pur și simplu crezând că nu o să se intâmple nimic,
  • Alții deja au abandonat, inainte de a incepe.

Pentru că istoria ne-a demonstrat că lucrurile nu se indreaptă de la sine, noi, cei puțini dintre cei mulți, am ales și de această dată să ducem lucrurile până la capăt: in on-line, in presă, in stradă, la masa negocierilor, oriunde și oricând , pentru că atunci când nu miști, nu se intâmplă nimic.

In 2010 marea majoritate a angajatilor nu credeau, deși ii avertizam:

  • Concedii fără plată …și s-a intâmplat,
  • Tăieri de salarii….și s-a intâmplat,
  • Inghetări de sporuri…și s-a intâmplat

Atunci, ca și acum, marea majoritate a angajaților au ales să iși apere aparenta stare de confort și nu drepturile palpabile.

Au stat comozi și au așteptat să lupte alții pentru drepturile lor.

Noi cei care coordonăm sindicate, acum, ca și atunci, vă avertizăm:

Starea de confort și neimplicare pe care unii o afișează in prezent va fi greu decontată.

Vă averizăm și vă cerem să răspundeți afirmativ chemărilor liderilor sindicali. Sindicalismul este despre noi toți, de la primul și pâna la ultimul, de la cel mai noi, la cel mai vechi, pentru că toți suntem și vom fi afectați de ce urmează.

In 2010, când mărșăluiam de la Guvern spre Cotroceni, in protestul care a rămas in istorie cu denumirea de ” Iesi afară javră ordinară” , sindicaliștii din convoi strigau celor pasivi, care stăteau in balcoane și doar priveau: ” Nu stați la balcoane că muriți de foame” și nici asta nu i-a miscat.

In scurt timp au inteles pe pielea lor mesajul sindicaliștilor, televiziunile relatând constant tragediile familiilor care au rămas fără locuri de muncă, oameni inrobiti de către bănci, oameni care renunțau la lupta cu viața grea și se sinucideau .

Din păcate românii iși amintesc doar istoria recentă. Un popor care iși uită trecutul este condamnat să il repete.

Așadar, și astăzi vă spunem:

  • Nu stați la balcoane, că o să muriți de foame,
  • Nu stați pasivi sperând că o să vă rezolve alții problemele,
  • Implicați- vă, pentru că este și despre voi,
  • Cum ne organizăm in prezent, așa o să fim in viitor!