Starea sistemului penitenciar!

Publicat în FPP

Ne indreptăm cu pași grăbiți, dar nu știm incotro.

Săptămâna ce tocmai s-a incheiat a fost marcată de trei evenimente deosebite in istoria sistemului penitenciar, excluzând pensionarea directorului general, care este o stare de normalitate:

  1. La Arad doi angajati sunt bătuți de șeful ierarhic superior, directorul unității fiind preocupat mai mult cu propria promovare in funcția de director general, proaspăt vacantă, decât de ograda proprie.
  2. La Penitenciarul Tulcea DNA aresteaza doi ofiteri de penitenciare cu preocupări infracționale.
  3. La Penitenciarul Giurgiu, un agent , cu o experiența foarte mică, practic angajat acum câteva luni, este planificat singur pe o secție de maximă singuranța, cu aproximativ 150 deținuti de maximă siguranța, o parte dintre aceștia bolnavi psihic, sub tratament psihiatric, este bătut de un deținut psihic căruia agentul ii oferea ajutorul, prin scoaterea la cabinetul medical, unde urma să i se administreze tratamentui psihiatric.

Scenele descrise sunt reale, nu sunt fragmente dintr-un film, si sunt doar câteva exemple la indemână din dezastrul care unii il numesc management penitenciar. Da, uneori realitatea bate filmul, și aici, pentru cei care nu cred , sau ne contrazic, putem discuta cu exemple elocvente.

Managementul sistemului penitenciar nu există, in sensul de ce ar trebui să fie, sub panica creată de covid, de mai bine de un an de zile, asistăm la o degradarea alarmantă a sistemului penitenciar, sub toate aspectele:

  1. Indrumare, coordonare și control- in momentele de impas existențial penitenciarele nu au primit indrumarea și coordonarea necesară, in timp util, direcțiile de specialitate au bâlbâit răspunsuri, iar atunci când cei din teritoriu au fost fermi in a cere răspunsuri , cei care trebuia să le ofere au devenit agresivi, pentru a-și acoperi propria incompetența( luați decizii, ce tot ne sunati, de aia sunteti șefi și luați bani).
  2. Management de top- totul s-a raportat la transmiterea unor informații aplicate de alte structuri, sau reproducerea unor texte de decizii care nici măcar nu au fost operaționalizate nevoilor sistemului penitenciar.
  3. Decizii pripite și habarniste, cu efecte negative asupra penitenciarelor si aici dă un singur exemplu, cu toate că realitatea ne-ar permite să umplem pagini. Relocarea deținuților , prin transfer in alte penitenciare, pentru a oferi CEDO o falsă imagine despre creșterea capacității de cazare, prin scăderea gradului de ocupare in penitenciare, o alba -neagra, specifică managementului românesc, practic conducerea ANP dispunând transferarea peste noapte a sute de deținuti intre penitenciare , cu scopul scăderii gradului de ocupare a unor penitenciare, fără să prevadă dezastrul acțiunii lor:
  • Incălcarea dreptului la educație al persoanelor condamnate. Au fost transferați detinuti care se aflau in semestrul II de școlarizare, cel mai elocvent exemplu fiind transferarea deținuților de la Penitenciarul Slobozia la Penitenciarul Giurgiu, acești deținuți intrand in refuz de hrană pentru a li se respecta dreptul constituțional la educație,
  • Incalcarea legii 254/2013 care prevede că pedeapsa trebuue să fie executată cât mai aproape de domiciliu , in penitenciare de profil, conform regimului de executare,
  • Dezechilibrarea raportului intre numărul de deținuți și polițiști de penitenciare, rezultând , in urma acestei decizii un număr de peste 8 penitenciare care au angajați mai mult decât numărul de deținuți, iar penitenciarele care au fost sufocate de numărul mare de detinuți transferati, exemplul fiind Penitenciarul Giurgiu, in care s-au transferat peste 200 de detinuti , in mai putin de o luna, ajungând la o cifră record de aproape 1650 de deținuți, nu au personal suficient să asigure siguranța deținerii, siguranța personala( exemplu de vineri ,când un agent supraveghetor ,planificat singur pe o sectie cu 150 de detinuti din regim de maxima siguranta si cu bolnavi psihici, sub tratament psihiatric, a fost bătut, este cel mai elocvent) și misiunile specifice.
  • Neconformitatea tuturor penitenciarelor, din punct de vedere al asigurării numărului de metri pătrați. Dacă până acum aveam și penitenciare conforme, prin această masură, toate au devenit neconforme, practic toți detinuții din sistemul penitenciar având sanse egale să câstige procesele intentate Statului Român.

4. Ocuparea funcțiilor de directori, sau șefi de structuri.

Ocuparea funcțiilor de directori și șefi de structuri a fost și este o componentă esențiala a dezastrului instaurat, practic ocuparea prin certificarea cunoștintelor si abilităților prin concurs fiind inlocuite prin imputernicirea prietenilor, colegilor de clasă din Academie și a cozilor de topor,necesare grupului de interese.

Vă vine să credeti că pentru funcțiile de director general, dga, director de direcție, director de unitate, director adjunct de unitate nu se impun nici măcar testările psihologice și nici măcar validarea printr-un sumar interviu?!

Cum se ocupă aceste funcții?

Prin prietenie si obedintă, practic directorul general face o hârtie către ministrul justiției, incondeiată frumos, de cele mai multe ori in mod mincinos și, hopa, apare ditamai directorul, cu pretenții de manager.

Și vă mirați de ce sistemul penitenciar este plin de probleme?!

5. Motivarea prin recompensare a personalului.

Cred că toți vă manifestați frustrarile legate de neputința de a ințelege cum de doar unii sunt mereu merituoși, știind că nu au făcut mai mult decât voi, și alții nu.

Analizând recompensările, prin majorările salariale oferite , pot spune, cadou, am constatat că au fost recompensați chiar directorii care in mod normal trebuia să fie trimiși in comisii de disciplină și pe la parchete.

Ex:

  • Au fost recompensați directori care erau in stare de judecată pe la instanțe pentru furt de ore suplimentare,
  • Au fost recompensați directori chiar in perioada in care aveau deținuți evadați si cetătenii , impreună cu autoritățile locale, ii cautau,
  • Au fost recompensați directori cu majorări salariale de 50% pentru lucrări de excepție si misiuni speciale pentru perioade in care aceștia se aflau in concedii medicale ; si exemplele pot continua, pentru curiosi detinem informatii cu nume si prenume.

6. Asumarea funcțiilor manageriale chiar si in perioade dificile.

Există o vorbă. Adevărații manageri se văd in momente dificile in istoria unei entităti, dar noi ce vedem:

  • Directori generali fugiți la pensie,
  • Directori generali adjuncti fugiti prin medicale ca să isi creeze conditiile pensionarii, dupa ce si-au făcut cele 6 luni care intră in calcul pensiei, 50% si multe ore suplimentare,
  • Directori de directii si de penitenciare in aceleasi situatii descrise mai sus.

Mai există demnitare si onoare pentru ofiterii de penitenciare?

Mai există principiul exemplului personal?

Totul a inceput să se rezume doar la interesul personal, la inavuțirea , dintr-o pensie in mod artificial creată?

Este cineva interesat să facă o analiză cu privire la performanțele manageriale ale celor care au fost promovați pe acest tip de suveică, generată doar de prietenii și obediența?

Este cineva interesat să analizeze condițiile in care s-au pensionat acești privilegiați ai sistemului?

Nutresc convingerea că fiecare inceput are și un sfârșit, și aici mă refer la amatorismul in ale managementului penitenciar , care a creat adevărare dezastre ; dezastre pe care sistemul le acopera cu viteza cu care au fost create, insă lucrurile urâte, chiar și acoperite, mai devreme, sau mai târziu, incep să pută.

Solicităm ninistrului justiției să pună capăt dezastrului ce se tot propagă in sistemul penitenciar, să profesionalizeze sistemul și asta se poate face incepând cu selecția noului director general al ANP.

Cred că ar trebui că să se renunte la metoda păpușar si păpuși si sa avem adevărați manageri, incepând cu ANP si continuând cu penitenciarele subordonate, altfel dezastrul se acutizează și decontările vor fi imense.

Sistemul este sătul de directori generali care vin pentru o perioadă de 1-2 ani, cu obiectivele de a-si trece in palmares functia de top, gradul de chestor si o pensie uriașă.

Credem că este timpul unei adevărate reforme in sistemul penitenciar, incepand de la vârful sistemului si pana la ultimul penitenciar. Se spune că cine deține informația , deține puterea, si istoria a dovedit asta.

Este timpul ca sistemul să fie condus de un manager tânăr,cu viziuni democratice, care să aibă proiecte pe 4-8 ani; si nu de unul care să vizeze incununarea inaintea pensionarii.