Sistemul care refuză să se reformeze!

In timp ce alte sisteme penitenciare din tările europene au evoluat prin reformele corecte, pe care le-au aplicat, sistemul penitenciar din România refuză să se reformeze, promovând și menținând un sistem clientelar in funcțiile de decizie, bazat pe legături de rudenie și prietenie și nicidecum pe competențe.

Rezultatul este unul dezastruos, de cele mai multe ori ascus de ochii societății civile și de ochii Ministerului Justitiei care este mai mult preocupat de justiție și foarte putin de sistemul penitenciar, pe care il scoate in afara justiției , etichetându-l ca locul in care se sfârșește actul justitiei si incepe izolarea de societate.

In tările civilizate, periodic , activitatea sistemului penitenciar este supusă unui audit extern, cu experti independenti , care analizează gradul de indeplinire al scopului si obiectivele privării de libertare , iar raporul este prezentat public societății civile pentru că societatea suportă costurile aplicării sancțiunilor privative de libertate.

România nu a făcut niciodată acest lucru, iar sistemul penitenciar, in ciuda tuturor cosmetizărilor, prin care vrea să se arate deschis societății, rămâne o instituție inchisă, rigidă și nereformată, căpușită și condusă de rude și rubedenii, organizati intr-un lanț trofic astfel incât toate problemele se rezolvă intre neamuri, asemeni unui stabor tigănesc.

Cine are curiozități in acest sens să ia spre analiză aparatul central, ANP, și să nu le fie mare mirarea când o să constate că in toate direcțiile sunt: sot-soție, părinte-copil, frate-soră etc, de nu știu cum să se mai așeze pe functii ca să nu devină incompatibili.

Reintegrarea socială a deținuților a fost , de ani buni, pe mâna unui singur om care astăzi este director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Poate nu ar strica un audit extern prin care să se constate dacă functiile pedepsei inchisorii au fost atinse, prin măsurarea gradului de recidivă, eficiență și eficacitate in folosirea resurselor in raport de rezultatul obținut.

Până nu vor face asta ne jucăm de-a reintegrarea și bâjbâim spre necunoscut, lăudându-ne unii pe alții in bilanțurile mincinoase și comuniste de la sfârșit de an si asa trec anii, unii după alții, fără să avem un feedback real că ne aflăm pe drumul cel pun.

Nepriceperea și bâjbâielile au fost acoperite de covid si incet , incet incompetența iese la lumină.

Condițiile CEDO impuse României pentru sistemul penitenciar, se vor aburite prin vânturarea deținuților dintr-un penirenciar in altul, semănând haos in urma lor si aici dăm cu titlul de exemplu câteva fapte din ultima perioada:

  1. Că să ofere imaginea unui asa-zis management eficient, conducerea ANP a luat decizia de a transfera deținuții dintr-un penitenciar in altul , cu scopul scaderii gradului de ocupare al penitenciarelor si sa meargă la CEDO si sa spună ca au imbunătă tit conditiile de detentie scazand gradul de ocupare al penitenciarului X, de la 160% la 130% . In realitare e doar o alba-neagra ce se juca in Gara de Nord, conditiile nu au fost imbunatatite, gradul de ocupare in sistemul penitenciar nu a scazut ci doar s-au vânturat niste sute de detinuti dintr-un penitenciar in altul.

Vă mai amintiti recensământul animalelor de pe vremea comunistă? Cum procedau oamenii cand venea preceptorul să numere animalele din orgada?

Unii ascundeau pasarile prin casa, alții treceau boile, vacile, oile si ce animale mai erau de talie mare, dintr-o curte in alta, pe la vecini, ca să scape de numărătoarea si inregistrarea preceptorului.

E, acum când se apropie termenul ca România să dea socoteală pentru imbunătățirea conditiilor de detentie, mută detinutii dintr-un penitenciar in altul, in mod haotic, generând grave probleme:

  1. Dacă in guvernarea psd-istă erau penitenciare care erau conforme standardelor, acum , prin aceste mutări prin care practic fiecare penitenciar a depasit capacitatea de cazare, toate penitenciarele au devenit neconforme standardelor, creand posibilitatea ca orice detinut care dă in judecată Statul Român să aibă șanse reale să si castige,
  2. Incalcarea dreptului detinutilor de a executa pedeapsa cât mai aproape de casă intr-un penitenciar de profil,
  3. Incălcarea dreptului la educatie prin transferarea in timpul scolarizarii. Si aici avem cel putin 12 cazuri de detinuti care au fost transferati de la Penitenciarul Slobozia la Penitenciarul Giurgiu in timp ce acestia erau inscrisi la scoala, practic dimineata detinutii s-au trezit ca sa mearga la scoala si s-au trezit transferati la Giurgiu și exemplele pot continua.

Conform prevederilor HG 756/2016 Administratia Nationala a Penitenciarelor, prin direcțiile de specialitate, are , printre altele, conform art.6, alin.1 , obligația de a coordona și monitoriza activitațile in intreg sistemul penitenciar, insă, după cum rezultă din practică , sistemul pare lăsat de izbeliște.

Dacă incă sunt opozanți ai acestei concluzii inseamnă ca ori nu se pricep să conducă acest sistem, ori sunt complici la ceea ce se intâmplă. Si sunt multe probleme:

  • probleme grave la Serviciul Psihologia Personalului la testările psihologice pentru incadrarea in sistem( folosirea de persoane fara a avea dreprul sa evalueze in scopul selectiei de personal, procent foarte ridicat de candidati declarati inapti, suspiciuni privind corectitudinea si exemplul cel mai elicvent fiind in cazul candidatilor pentru functia de psiholog la Penitencuarele Mioveni si Margineni unde din 23 de candidadi, toti psihologi cu avize de libera practica emise de catre Colegiul Psiholologilor din Romania au fost declarati toti inapti si exemplele pot continua),
  • Proasta gestiune a efectivelor de detinuti si a resurselor umane( prin transferari habarniste am ajuns sa avem penitenciare cu mai multi angajati decat detinuti. Ii prevenim pe colegii din aceste pebitenciare sa nu se bucure ca au mai putin de munca ca poate vine vremea ca cineva sa puna in discutie ca sunt prea multi)
  • Supra-popularea unor penitenciare cu detinuri problematici, cu impact negativ major in unitate( si aici avem exemplul cel mai elocvent, Pebitenciarul Giurgiu, cu 1620 de detinuti din care: peste 120 cu grad sporit de risc, aproximativ 300 de bolnavi psihic sub tratament psihiatric, cei mai multi condamnati pe viata din Romania, 40 cu vih/sida, tineri, straini, regimurile maxima siguranta, inchis, semideschis, deschis, 25% din rms din Romania etc),
  • Proasta gestionarea a resursei financiare, prin gestionarea complicitara a orelor suplimentare si exemplele pot continua.

Atașat, aveti in cifre radiografia unui management mediocru, cu precizarea că doar situatia personalului diferă un pic datorită pensionarilor si procedurii de mutare intre unitati:

Nu putem genera reforma in sistemul penitenciar cu aceeasi oameni care de zeci de ani stau cocotari pe functiile de manageri de top și s-au tot ascuns in spatele directorilor generali, care au tot fost schimbati când mandatele politice s-au terminat.

Reforma trebuie să inceapă cu evaluarea si schimbarea, dacă e cazul, a celor care de ani de zile decid soarta sistemului penitenciar!