Cum ar fi dacă era așa cum trebuia să fie?

Publicat în FPP

Cum ar fi dacă era așa cum trebuia să fie, este intrebarea pe care ne-o tot adresăm noi  cei care suntem de ceva vreme in sistemul penitenciar și care astăzi suntem puși să fim actori intr-o piesă regizată prost?

Pandemia generată de covid-19 , lăsând la o parte teoriile conspiraționiste, este un fenomen care a luat prin surprindere toate instituțiile , managerii nefiind pregătiti să facă față situațiilor. Din pacate  timpul care a trecut de la debutul pandemiei nu a fost folosit pentru analize pertinente  si imbunătățirea managementului situatiilor de criză.

Modul de management al pandemiei a condus la slăbirea managementului activităților curente , foarte mulți angajați , fără să aibe competențe in domeniu , au fost angrenați in așa-zisa combatere a pandemiei, astfel că de apoape 12 luni de zile in loc ca aceștia să fie focusați pe sarcinile  curente, pentru care sunt incadrați, aceștia  „luptă’ cu pandemia, iar deținuții zburdă nestingheriti prin penitenciarele patriei.

In lupta cu coviduț avem fel de fel de specialisti implicati , mai putin cei care chiar trebuiau activati pentru astfel de situații, sistemul penitenciar reducând toate analizele si deciziile la nivel de director, compartimentele de specialitate nefiind angrenate la capacitate maximă.

Din punctul nostru de vedere, pentru ca  factorii de decizie in management să fie lasați să respire și să ia decizii pentru indeplinirea scopului pedepsei inchisorii , Comitetele de Sănătate și Securitate in muncă, atât din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, cât și din penitenciare, ar fi trebuit să fie activate la maxim pe toată durata pandemiei, acest comitet având competente legale pentru astfel de situatii, dar in sistemul penitenciar se reinventează roata, astfel ca avem fel de fel de comitete , formate din specialisti inchipuiti in combaterea pandemiilor, mai putin cei care sunt autorizati in acest sens. Un exemplu de specialist angrenat in mod ilegal in aceste inventii de comisii este medicul detinutilor, care, conform atributiilor din fisa postului, nu are treaba cu atributiile mediului de medicină a muncii si nici cu gestionarea stării de sănătate a angajatilor, sau gestionarea situațiilor de criză.

Conform prevederilor Legii 319/2006, sănătatea și securitatea in muncă se referă la ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca. Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca .

Aceste responsabilități,   prevăzute in Legea 319/2006, HG 1425/2006 și decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.664/2018, trebuiau aplicate , dacă nu de la inceputul pandemiei, măcar după ce ne-au mai obisnuit cu fenomenul. ANP a inventat fel de fel de comisii si comitete, fără ca măcar să aibă in vedere ca activarea la maxim a Comitetelor de Sănătate și Securiate in muncă, care iși fac simtită prezența doar in hârtii, ar fi putut aduce un plus de valoare in actul decizional, ar fi derogat de sarcini mulți lucrători care ar fi trebuit să se ocupe de starea de spirit a detinutilor si in gestionarea problematicii curente , prevenind numeroasele incidente care s-au prăvălit peste angajatii sistemului penitenciar.

Calitatea materialelor de protecție ( halate, mănusi, dezinfectanti etc) ar fi trebuit să facă subiectul discutiilor in Comitetele de Sănătate si Securitate in muncă din unitatile penitenciare, la fel ca evaluările diferitelor situatii epidemiologice, starea de sănătate , cât și starea psihică a angajatilor ar fi trebuit să fie analizată in cadrul comitetelor, iar propunerile de măsuri de aici trebuia să plece către conducătorii entităților, insă in sistemul penitenciar analizele le face direcorul si il mai intreaba si pe dir adj SDRP, că deh, e șeful celui mai mare sector, cam asa sunt analizele si deciziile in acest sistem, de te miri de ce legiuitorul a prevăzut in statele de functii si compartimente de specialiate.

Planurile de măsuri de la nivelul unităților ar fi trebuit intocmite pe fundamentările Comitetelor de sănătate si securitate in muncă, iar membrii acestui comitet ar fi trebuit, in această perioadă, sa aiba activități intense de monitorizare, indrumare si control, finalizate cu note de constatare si propuneri către conducerea unitatii, nu cum e in prezent cu controale efectuate sâmbăta și duminica de către directorul unității si directorii adjuncti.

Modul acesta de management  impus al ANP este foarte ineficient, suprasolicită fizic si psihic  managerii unităților, care nu mai au capaitatea fizică si psihică de a gestiona eficient penitenciarele in activitățile lor curente, managementul penitenciar fiind transformat intr-un managemnt spitalicesc.

Reticența angajatilor in aplicarea deciziilor cu privire la combaterea covid este dată de o viziune managerială gresită legată de implicarea lucratorilor in deciziile in domeniul sănătății si securității in muncă , care ar fi trebuit să se realizeze prin comunicare eficienta cu acestia , prin comitetele de sănătate si securitate in munca,  unde angajatii sunt reprezentati de către liderii sindicali. Simpla informare a sindicatelor cu privire la deciziile de combatere a pandemiei nu este sinonimă cu consultarea , iar comunicarea, care ar fi trebuit să se efectueze prin transmiterea de informații/situații/ surse potențiale cu risc in securitate si sănătate in muncă , trebuia să fie consecutivă consultărilor , finalizate cu propuneri de preventie , sau imbunătățirea conditiilor de muncă. De aceea angajații nu cuplează la viziunile manageriale care par că sunt bagate cu bătul printre ulucile gardului.

In această perioadă sensibilă angajatorii trebuia să prezinte lunar , in cadrul comitetului de sănătate și securitate in muncă , notele de constatare , ca urmare a controalelor efectuate,  propuneri de remediere, sau de imbunătățire a activităților.

Dacă doar o parte dintre acestea ar fi fost aplicate s-ar fi putut realiza o implicare activă a lucrătorilor si acestia ar fi cuplat la deciziile care s-ar fi luat pentru prevenirea transmiterii covid, asa,  implicarea angajatilor este minimă, nu rezultanta unei constientizări , ci mai mult are ca scop prevenirea sanctiunilor disciplinare.

Este interesant de aflat câte sedinte ale comitetelor de sănătate si securitate in muncă au fost realizate pe tema combaterii pandemiei covid-19, atat in ANP cât si in unitățile subordonate.

Concluzia este una singura– in situatii de criză sistemul nu reactioneaza cum ar trebui , iar faptul că unele functii din stat sunt tratate ” la diverse” , in situatiile pentru care au fost create, reactionează deficitar, sau chiar nu reactionează, pentru că lipsa exersării potentialelor situatii ne crează falsa preconceptie că lucrurile chiar nu o să se intâmple, si lipsa exercitiului diminuează semnificativ capacitatea de reactie.