Dreptate nu e pentru toți!

Publicat în FPP

Ne place, sau nu ne place, ne-am asumat o misiune grea, aceea de a tine balanța echilibrată intre angajator și angajat.

Dreptatea a inceput să fie din ce in ce mai puțină si nu ajunge tuturor.

In spatele afirmațiilor stau mereu faptele care ne demonstrează că uneori vorbele nu inseamnă nimic.

Conform prevederilor Legii 145/2019, privind statul polițiștilor de penitenciare, functia publică ar trebui ghidată dupa umătoarele valori etice:

  • Integritatea,
  • obiectivitatea,
  • transparența,
  • receptivitatea ,
  • responsabilitatea profesională.

Tot legea de căpătâi spune:

Exercitarea funcției publice din sistemul administrației penitenciare se conduce după următoarele principii:

a) supunerea deplină față de lege;

b) respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condițiile prevăzute de lege;

c) egalitatea șanselor, pe baza meritelor și capacității profesionale;

d) responsabilitate și imparțialitate;

e) eficacitatea și îndeplinirea atribuțiilor în interes public;

f) eficiență în utilizarea resurselor;

g) ierarhia organizatorică și funcțională.

Dar cum e la români, la teorie stăm bine, practica ne omoară.

Evident că a existat și există tendinta compulsivă a celor care detin putere să fie primii care se situează mai presus de lege , răstălmăcind intelesul acesteia și interpretând după conjunctură, dând interpretare textului de lege in functie de propriul interes, astfel că am intâlnit directori care interpretează lit. C doar in sensul de egalitate a șanselor, fără să tină cont de sensul textului, adică egalitatea șanselor , pe baza meritelor și capacităților profesionale, trunchind acest text de lege pentru a acorda majorare salarială de 50% după alte principii și anume cel al mușchiului său.

De asemenea, am intâlnit directori care, tot situându-se mai presus de lege , intelege că a dă șanse egale tuturor agenților pentru a se muta la un penitenciar apropiat domiciliului , aplică lit d , responsabilitate și impartialitate, in senul răstălmăcirii lui și avizează pozitiv cererile de mutare care nu au atașate documente justificative , doar promisiuni de cununii, resping cererile motivate cu documente justificative și astfel a creeat egalitatea de sanse , pentru că cererile au fost depuse in aceeași perioadă.

Tot in această perioadă am intâlnit directori care in interpretarea și aplicarea lit f, eficiență in utilizarea resurselor, folosesc la maxim toate jocurile prin care de fapt ocolesc regulile, de exemplu pentru a-si face jocurile nu scot posturi la procedura unică de mutare a agentilor, dar scot posturi la mutare in interes de serviciu, pentru că aici iși joacă propriul joc, după propriile reguli.

Partea de arbitraj, pentru astfel de situații , apartine Administrației Naționale a Penitenciarelor, insă arbitrajul e ca in liga a patra de la țară, adică, cei care au jucat fotbal știi că de obicei arbitrul ține cu gazda și ,pornind de aici ,.sunt o grămadă de exemple in care ANP in loc să iși pastreze rolul neutru și să analizeze in mod pertinent și detașat sesizările , ii trimite gazdei să analizeze contestarea cartonaselor galbene care vizează chiar gazda.

Mai precis, ANP se pozitionează vădit de partea celui reclamat și pornind de la pozitia de avocat al apărării tot demersul nu este de aflare a adevărului , ci de a găsi soluții prin care să-l contrazică pe contestatar și implicit să apere gazda.

In momente ca acestea, in fotbal, se apelează la Tribunalul de la Lozan, când dreptatea celui chemat să facă dreptare, nu mai e dreptate.

Cred că suntem pe un drum gresit cand, dorind să intărim autoritatea autorității, de fapt slăbim spiritul autorității prin crearea unui sentiment de injustitie făcut chiar de cel care trebuia să apere justitia, dând o altă notă valorilor etice in sistemul penitenciar, obiectivitatea, in aceste cazuri, ne mai fiind obiectivitate, responsabilitatea suferind mutații, sfârșind prin a ne intreba dacă integritatea mai este integritate.

Pentru promovarea si respectarea principiilor și valorile etice ale serviciului public în activitatea profesională in sistemul penitenciar, avem nevoie urgentă de:

  • Directori de penitenciare selectionați prin concurs, care să le dovedească capacitătile manageriale. In prezent, de aproape 10 ani, o situatie de exceptie, cea a imputernicirii, a fost transformată in regula, 36 de penitenciare fiind conduse de imputerniciti, printre ei și o grămadă de urechisti in ale managementului, șefuți din ultima linie, convertiti peste noapte in directori, doar pe bază de relații si obediență,
  • ANP să iși asume un rol activ și echidistant tratând spetele după fapte și nu după personaje,
  • Transparență și egalitatea de sanse chiar să fie deziderate aplicabile, nu oportunități.

Concluzia e că in prezent angajatorul vrea egalitate ( de șanse) , dar pentru căței, ca in fabula lui Grigore Alexandrescu:

„Cainele si catelul”

„Cat imi sunt de urate unele dobitoace,
Cum lupii, ursii, leii si alte cateva,
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntamplare:
Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,
Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste.
Cat pentru mine unul, fiestecine stie
C-o am de bucurie
Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta,
Caine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra. „
Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson, dulau de curte ce latra foarte tare.
Catelu Samurache, ce sedea la o parte,
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,

Si ca nu au mandrie, nici capritii desarte,
S-apropie indata
Sa-si arate iubirea ce are pentru ei:
„Gandirea voastra, zise, imi pare minunata,
Si simtimentul vostru il cinstesc, fratii mei”.
„Noi, fratii tai, raspunse Samson plin de manie,
Noi, fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,
Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti? „
„Dar ziceati… „
„Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam
Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei. „
Aceasta intre noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem.