Vaccinare versus antivaccinare!

Publicat în FPP

Evidentă că asta este subiectul momentului, inclusiv pentru sistemul penitenciar, de aceea pozitia Federației Polițiștior de Penitenciare este pentru vaccinarea VOLUNTARĂ si total impotriva actiunilor de constrângere a angajaților de penitenciare, sub amenintări ci schimbarea , sau incetarea raporturilor de serviciu pentru cei care nu cedează.

Vaccinarea este un act medical si acesta trebuie consimțit de către pacient , de aceea pozitia noastră va fi neutră , nu indemnăm nici la nevaccinare si nici la vaccinare, insă vom reactiona atunci când angajatorul va impune, cu forta , o decizie care trebuie luată de bună voie de către orice angajat al sistemului penitenciar.

Obsevăm ce se intâmplă in media, la tv si pe site-uri de socializare, cum societatea românească a fost divizată in vaccinati și nevaccinati, cum sunt puse etichete sociale, de o parte și de alta si asta nu este deloc in regulă.

Oficialii puterii , prin exemplul personal, care a venit in contradictie cu ceea ce sustin ei , atât prin declaratii publice cât si prin reglementari aprobate , au sădit in sufletul oamenilor un mare sâmbure de neincredere.

Asta putem critica si observăm că si oficialii sistemului penitenciar nu fac notă discordantă fața de comportamentele acestora și cu mâhnire privim poze in on-line cu acestia cum stau grămadă, in spații inchise, fără mască si distanțare, in timp ce pun presiuni incredibile pe conducerile unitătilor penitenciare ca să convingă cât mai multi angajati si detinuti să se vaccineze.

Repet, ceea ce am spus in multe situații asemănătoare:

EXEMPLUL PERSONAL trebuie să fie in cord cu principiul pe care il promovezi.

Mi-as fi dorit ca in loc de pozele din on-line cu oficialii ANP care incalcă propria propăvăduire, să vad sefii ANP insirați la vaccinare, asa cum vedem alți sefi de institutii.

Nu poti impune cu forta un lucru pentru care tu nu poti face dovada că că l-ai făcut primul din oastea pe care o conduci.

Apropos….directorul general, directorii generali adjuncti, directorii de direcții și câti dintre directorii de unităti care fac presiuni pentru vaccinare sunt vaccinați?

Până acum am vazut doare poze care confirmă incălcarea regulilor.

Repetăm pozitia noastra:

NEUTRĂ…..actul medical trebuie să fie consecutivă unei decizii personale și individuale.

Pozitia neutră ne-o mentinem până când angajatorul va incălca dreptul angajatului de a decide cu privire la actul medical si pana când vor incepe amenintările in zona relatiilor de muncă!

Angajatii de penitenciare sunt ofiteri și agenti care se află sub jurământ, asa că obligatia de a respecta Constitutia si legile tării impune si respectarea CODULUI Tribunalului de la Nuremberg care a judecat crimele de război a stabilit 10 standarde de care medicii trebuie să țină seama atunci când fac experimente pe oameni, iar aceste standarde sunt acceptate peste tot în lume.

Acest proces a definit un nou etalon în etica medicală în perioada postbelică. Printre alte cerințe, acest document stabilește cerința consimțământului voluntar informat al subiectului uman. Acest principiu al consimțământului voluntar informat protejează dreptul individului de a-și controla propriul trup.

De asemenea, acest cod recunoaște că riscul trebuie pus în balanță cu beneficiile anticipate, iar suferința inutilă trebuie evitată.

Acest cod susține că doctorii trebuie să evite acțiunile care îi rănesc pe pacienți.

Principiul stabilit de acest cod pentru practica medicală s-a transformat într-un cod general de etică medicală.

Codul de la Nuremberg (1947)

Experimente medicale permisibile

Proporția covârșitoare a dovezilor pe care le avem pentru a efectua anumite tipuri de experimente medicale pe ființe umane presupune ca acestea să se conformeze eticii profesiei medicale în general. Cei care practică experimentele pe om își justifică vederile prin argumentul că aceste experimente au niște rezultate bune pentru societate, care nu ar putea fi obținute prin alte metode sau mijloace de studii. Totuși, toți pică de acord că anumite principii de bază trebuie respectate pentru a satisface standardele morale, etice și legale:

1.    Consimțământul voluntar al persoanei umane este absolut esențial. Asta înseamnă că persoana implicată trebuie să aibă capacitatea legală de a-și da consimțământul. Ar trebui să fie capabilă să-și exerseze libera alegere, fără niciun fel de intervenție a forței, înșelătoriei, minciunii, constrângerii, șireteniei, sau oricărei alte forme ulterioare de constrângere și convingere; de asemenea, trebuie să aibă o cunoaștere și o înțelegere suficientă a subiectului care să-i permită o decizie în deplină cunoștință de cauză. Acest aspect din urmă necesită ca, înainte de acceptarea unei decizii afirmative de către subiectul experimentului, acestuia să i se comunice natura, durata și scopul experimentului; metodele folosite; toate inconvenientele și consecințele care pot apărea în mod rezonabil; consecințele asupra sănătății sale care pot apărea în urma participării sale la experimente.  Datoria și responsabilitatea consimțământului rezidă în fiecare individ care inițiază, conduce sau este implicat în experiment. Este o datorie și o responsabilitate personală care nu poate fi delegată unei alte persoane fără teamă de consecințe.

2.     Experimentul trebuie să aibă drept scop obținerea unor rezultate fructuoase pentru binele societății și care nu pot fi obținute prin alte metode sau mijloace de studiu, și să nu fie ceva întâmplător și inutil.

3.     Experimentul trebuie să fie astfel conceput și bazat pe rezultatele experimentelor pe animale și pe o cunoaștere a istoriei naturale a bolii sau a oricărei alte probleme aflate în studiu, ca rezultatele anticipate să justifice experimentul.

4.     Experimentul trebuie condus astfel încât să fie evitate orice suferință fizică și psihică inutilă.

5. Nu trebuie efectuat niciun experiment unde există un motiv apriori în a crede că moartea sau o leziune care îl face pe om infirm să survină; excepție face poate acel experiment în care doctorul este de asemenea subiect.

6.     Gradul de risc țintit nu trebuie niciodată să-l depășească pe acela determinat de importanța umanitară a problemei pe care experimentul o rezolvă.

7.     Trebuie realizate pregătiri și amenajate facilități adecvate pentru a-l proteja pe subiectul experimentului contra celor mai îndepărtate posibilități de rănire, vătămare sau moarte.

8.     Experimentul trebuie efectuat doar de către persoane calificate științific. Cel mai înalt grad de abilitate și grijă trebuie demonstrat în fiecare stadiu al experimentului de către cei implicați.

9. În timpul experimentului, subiectul trebuie să aibă libertatea de a spune stop experimentului dacă a atins starea fizică și psihică în care continuarea experimentului i se pare imposibilă.

10. În timpul experimentului omul de știință care conduce experimentul trebuie să fie pregătit în orice moment să încheie experimentului, dacă are motive de a crede cu bună credință că o continuare a experimentului poate duce la rănirea, la incapacitarea sau moartea subiectului uman.