Despre cum nu ar trebui să fie!

Publicat în FPP
  1. Motivare și recunostința

” Salut. Să treci pe la noi ca să semnezi de un semn onorific.”

Așa scria ieri pe comunicatorul intern un agent de la resurse umane.

După 27 de ani de activitate, 24 de ani in structura de apărare , ordine publică si siguranța naționala, dintre care aproape 22 in slujba sistemului penitenciar, cu o carieră incepută ca subofiter, cu scoală post-liceală in domeniu , continuând cu facultate, două specializări, 2 mastere, 2 postuniversitare, peste 26 de cursuri de perfectionare in domeniu de activitate și in prezent ofițer cu gradul de comisar șef , primesc cu demnitate , dar intr-un mod nedemn, Semnul Onorific ” In serviciul Patriei” , cu aproape doi ani intârziere, din partea ministrului justiției, un ministru mult prea ocupat cu desființarea SIIJ, care să mai fie si preocupat de sistemul penitenciar.

Am semnat intr-un tabel și asteptam să mi se inmâneze, cum procedural trebuia, și diploma de multumire, semnată de către ministrul justitiei, dar această nu era.

” Diploma nu a venit de la M. J., au venit doar astea, dacă vine și când vine, te sunăm” , imi zise domnul agent.

Am primit semnul onorific, am iesit pe hol , l-am deschis și am văzut XX.

Nu erau doar niste cifre, sunt practic 20 de ani( care de fapt sunt aproape 22) din tinerețea si viața mea, 20 de ani ” de detentie” puși in slujba țarii, arma penitenciare, uneori departe de familie, de inceputurile de scoală ale copiilor, de zilele lor de nastere, de noptile in care poate s-au simtit rău și aveau nevoie de mine, de sărbatori departe de familie, in serviciu si misiuni, in condiții in care doar cei care lucrează, sau au lucrat in sistemul penitenciar le pot aprecia.

Am făcut si fac parte din generatia de sacrificiu, generatia care a lucrat cu onoare alături de oameni demni, profesioniști, comandanți de penitenciare , care organizau zile festive ori de câte ori un subofițer , sau ofițer era avansat in grad si cărora personal le punea gradele pe umeri, generatia care este obligată să lucreze si cu directori care sunt mai mult precupați de propriul cult al personalitătii fară să simtă si să inteleagă cultura organizatională.

Articolul asta nu este doar despre mine, eu sunt doar exemplul cu care se confirmă că lucrurile sunt asa. In această situație umilitoare sunt puși mulți ofițeri și agenti care sunt nevoiți să deconteze mediocritatea managerială care, cu sprijin politic s-a cocoțat in funcții și care practic au forțat adevarații profesioniști să paraseasca sistemul pentru că nu au avut puterea să treacă și prin umilința.

Conducătorii sistemului au pretenția să fie tratati intr- un regim de respect militar, cam ca la MAPN, sau Jandarmerie, dar de acolo iși impumută doar elementele de egocentrism, nu și respectul și recunoștința fața de subordonati.

Este indicat să urmărească cum se comportă șefii acestor instituții in momentele de recunoștința fața de proprii subordonați și cum iși tratează foștii camarazi care s-au pensionat!

2. Promovare pe baza meritelor și capacităților profesionale.

Așa scrie in Statutul polițiștilor de penitenciare și așa ar trebui să fie, in fapt se intâmplă:

” -Auzi, trebuie să punem un director/ director adjunct / sef serviciu la penitenciarul X , știi pe cineva?

-Da, am eu un băiat , coleg de generatie cu mine la Academie/ din zonă de la mine, e băiat bun, nu gândește el mult și nici experiența nu are , dar ascultă de noi.

– E bun, să-i zici să-si facă si el o recomandare, că il sun eu pe director să mi- l recomande oficial și il pune 1 an și pe urmă uităm să respectăm legea și să organizăm concursuri 4-5 ani și baiatul, dacă e ascultător, il tinem director imputernicit 4-5 ani si dacă reactionează bine ii angajăm si nevasta, copilul etc , dar totul depinde de fidelitatea lui fața de putere.”

Cam asta este realitate crudă a sistemului penitenciar si cine a pus mâna pe putere , a impânzit sistemul de obedienti in functii de conducere.

Nu v-ati intrebat niciodată de ce ofiteri care au avut grave probleme in carierea lor profesională au fost trași un pic pe dreapta, sub pretextul salvării corăbiei și apoi iar reinventați mari conducători?

Nu vă intrebati că, in pofida tuturor eforturilor și devotamentului vostru profesional , sunt rotiți si tinuti in functii importante aceasi oameni cu probleme?

Ce s-a intâmplar acum la testarea psihologică pentru functiile de directori de penitenciare credeti ce este o greseală intâmplătoare a unor psihologi care au incălcat deontologia profesională, sau este o orchestratie?

De ce ANP- ul tace și răspunde bâlbâit la intrebări destul de clare?

De ce M.J. -ul tace complice când sunt suspiciuni rezonabile că Serviciul Psihologia Personalului din A N.P. s-a interpus in acest concurs?

Pentru că nimeni nu ii deranjează serios, pentru că toate astea nu sunt despre nevoile sistemului ci despre nevoile lor.

Cum ar fi fost ca noi să fi luat atitudine si să facem niste proteste cu 3000- 4000 de oameni in fata ANP și M.J. și să le spunem că așa nu se mai poate, că mediocritatea a sufocat sistemul , că toți plătim pentru nepriceperea lor și că așa nu se mai poate?

Merităm să fim respectați pentru tot sacrificiul nostru, merităm să avem profesionisti in funcțiile de decizie.

Fără să simțim brusc, sistemul , incet, incet se deteriorează și noi suntem complici prin nepăsare!