Totu-i rău, când se termină cu bine!

Publicat în FPP

Zilele acestea polițiștii de penitenciare au respirat un pic de libertate după 2 ani de eforturi și sacrificii, insă această scurtă libertate este amenințată din două părti:

  1. Proiectul de lege privind instituirea unei perioade de 1 an de stare de alertă pentru institițiile din subordinea Ministerului Justitiei,
  2. Controale ale Administratiei Nationale a Penitenciarelor in unitătile subordonate.

La propunerea Administrației Națiinale a Penitenciarelor , Ministerul Justiției a lansat un proiect de lege prin care se dorește prelungirea stării de alertă in instituțiile din subordinea ministerului pentru incă un an de zile.

La Bilantul ANP toți oficialii se lăudau cât de bine au manageriat situația covid in penitenciare astfel incât avem 80% din efectivul de detinuți și 70% din efectivul de angajati vaccinati iar in comparatie cu societatea civilă stăm foarte bine pentru că procentul de vaccinati in rândul acestora se ridică la 40%.

Intrebarea firească a polițiștilor de penitenciare este :

Dacă polițistii de penitenciare s-au sacrificat , au muncit, indurat și au inteles să se vaccineze intr-un procent asa de mare, de ce se impun niste măsuri restrictive tot impotriva lor, mai aspre decât a celor din societatea civilă , care nu au dat curs recomandărilor autoritătilor?

Polițiștii din penitenciarele României sunt adevăratii eroi ai acestor 2 ani, nu cei care s-au izolat in cutii ermetice de teama infectarilor cu covid si care culeg laurii după ” război”.

In timp ce ei participau pe la fel de fel de festivități pentru a se impopoțona cu distincții și dipome de merit, noi strangea bani de coroane și ne conduceam pe ultimul drum colegii care au murit de covid, lucrând cu persoane infectate.

Peste asta s-a trecut prea usor , insă e bine să nu uităm cum am fost impărtiti in această perioadă.

In ciuda declaratiilor de unitate si sustinere, puterea s-a sigilat in spatele usilor groase de teama covidului. In acesti 2 ani câti dintre acestia i-ati vazut prin penitenciare?

Dacă le dădeai un telefon ca sa le ceri o părere si din greseala tuseai in telefon, se scuzau că a intervenit o sedința, iti spuneau că te caută ei, cu taxa inversă , si discutia se oprea acolo.

In ciuda tuturor greutăților și riscurilor pentru sănătatea lor și a familiilor, politiștii din unitătile penitenciare au strans din dinti si au rămas in front și au muncit: 5 ture, 4 ture, 3 ture, programe experimentale, secventiale, incrucisate si imbârligare, cădeau in izolare 4, rămânea unu pe tot compartimentul, dar au rămas acolo și au fost de bază, ca de fiecare dată.

Cei puternici iau totul si dictează cum să se scrie istoria, așa a fost mereu.

In istorie nu au fost pomeniți soldatii care au murit in front, prin vânt, frig și ploaie, cu arma in mâna, să-și apere țara, ci cei care au stat in birouri, păziti si hrăniti bine, dar care au dat ordine.

Cam așa se intâmplă si in vremurile noastre.

Directorii de penitenciare au primit diplome de apreciere că au gestionat bine situatia covid, conducerea ANP diplome de recunoștinta pentru acelasi motiv.

Dar ei, ei aia multi, care au stat pe sectii, escorte, foisoare, in sali de curs, cabinete medicale, psihologice, sociale etc, in fața riscului direct, cu o prăpădită de mască si manusi care se rupeau când le băgau in mâini, recunoștința pentru tot sacrificiul lor unde e?

Dar poate că incă nu ințelegeti cum functionează sistemul.

Vorbe izvorâte din bătrâni isi găsesc corespondentul in trăirile din practică si una din vorbe sună asa:

” După război, mulți viteji se arată”.

Acum că pericolul pare că a trecut, să vedeți descălecări ale voievozilor prin puscariile patriei, să vedeti controale si păreri.

Dar de ce ati făcut asa si nu asa? Dar de ce atâți și nu atâți? Dar programul nu prea pare respectat, procedura de lucru la fel, instructiunea, vai, vai, vai……

Dar 2 ani, unde v-ati ascuns 2 ani de zile, cred că asta intreabă toți cei din penitenciare?

Cei cu experiența, care au avut de-aface cu metehnele sistemului, in ciuda planurilor anticovid și măsurilor de diminuare a activitatilor cu detinutii , au generat solutii să isi indeplinească obiectivele anuale asumare , pentru că sistemul, după ce iese din necaz si se vede cu sacii in cărută , reactionează pervers.

Aaaaaaaa, dar nu ati asigurat detinutilor 4 ore in afara camerelor de detinere, la plimbare , sau activităti educative, dar ce putini ati avut in grup si cât ați redus interactiunea cu detinutii de s-au plictisit săracii in camere si s-au apucat de prostii bla, bla, bla…

Păi, stati asa, nu așa ne-a transmis ANP-ul prin planurile de măsuri si toate indicatiile alea nescrise?

Aaaaa, păi nu prea am văzut-o așa, ati inteles voi un pic gresit, dar stiti cum e, controlul e control si stam de vorbă doar pe proceduri.

Ce ziceți, punem pariu că veți păți așa?

Totul e bine când se termină cu rău, dacă se termină cu bine, trecem la proceduri!