Decizii la nivel instinctual!

Publicat în FPP

Recunoaștem, sau nu, in situațiile tensionante puțini fac fată și au abilitatea de a lua cele mai bune decizii , acestea fiind transformate de cele mai multe ori in decizii instinctuale , care au la bază emoțiile și nu ratiunea.

In vremuri bune toți par manageri buni, insă diferența intre toti si cei buni o fac situațiile de criză, atunci avem ocazia să vedem si OMUL din spatele managerului.

Cei buni și drepți iși susțin și apară echipa, cei egocentrici dau vina pe toți, nu iși asumă nimic din ce inseamnă eșec, fac tot posibilul ca vina să nu le apartină deloc.

Un om de echipă, pentru că toți invocă munca și deciziile in echipă, insă in practică totul e pe invers , iși asumă meritele alături de echipă, dar mai ales eșecul, al lui , dar și al echipei pe care o coordonează.

De dimineața un sindicat din sistemul penitenciar a scris un articol despre un ” asalt” al Ministerului Justiției și al Administrației Naționale a Penitenciarelor asupra unui penitenciar , insa după câteva ore articolul a fost șters din on-line, sens in care apreciem că pentru unii e riscant și să vorbească despre asa ceva , dar cum o fi pentru cei care trăiesc ceea ce alții nu au curajul să scrie?

Trăim vremuri ciudate când faptele chiar nu contează , peste ele sunt doar interesele de grup și tovărășiile și atunci când faci doar ce vor mușchii tăi, că tu ești BOSSUL, si lumea nu mai rezonează cu tine , sau chiar iși permit să aiba idei contrare, apelezi la BOSS de BOSS și ii ceri să aplice niște corecții, pe modelul : cine nu e cu noi e impotriva noastră.

Să fie cu voi la ce? La incălcat legea ( coruptii, abuzuri in serviciu , decizii aberante etc)?

Actiunile unora nu mai sunt despre management , sunt doar decizii instinctuale care nu slujesc interesului unei entităti , ci doar egoului.

Dacă doar caprei i se dă posibilitatea să spună povestea, lupul va fi tot timpul personajul negativ, asa se spune.

Dar, totusi, ala nu e cu tine, celalalt e impotriva ta, ceilalti se unesc si te exclud , unii se opun deciziilor tale, alții nu le ințeleg, ceilalți se fac că nu aud și totusi , e doar despre ceilalti?

” Baba Shiv, directorul programului Strategic Marketing Management Executive Program, de la Stanford Graduate School of Business, afirmă că majoritatea deciziilor noastre, a acţiunilor noastre şi a experienţelor noastre, fie că ne place sau nu, sunt modelate la nivel instinctual. Potrivit teoriei lui, atunci când partea emoţională a creierului luptă cu cea raţională, de obicei câştigătoarea este latura emoţională”.

Intr- un context situațional negativ, nu toti managerii de penitenciare reactionează potrivit situatiilor , pentru că nu toți au fost preocupati de dezvoltarea personală și nu si-au dezvoltat inteligența emotională . Au considerat că este suficient să fii cunoștința cuiva, să te pună in functie altcineva și să rămâi un instrument util.

Dar, managementul este despre altceva, dar mai ales despre sacrificiul personal pentru o cauză mult mai demnă decât propria persoana.

Un mare OM a spus cândva:

” Am să lupt până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”.

Ce OM, ce vorbe, ce mici suntem incă.

Incercați să nu fiti de acord cu un director imputernicit , ca să vedeti de ce unii OAMENI chiar s-au sacrificat degeaba.

Chiar există o artă de a lua decizii.

Managerii buni i-au decizii bune, pentru entitate și oamenii ei.

” Neuromodulatorii (dopamina, serotonina şi cortizolul) sunt foarte importanţi în momentul luării deciziilor importante, iar cea mai optimă combinaţie pentru momentul decisiv este un nivel ridicat al serotoninei şi al dopaminei. Cum se obţine această combinaţie ? Printr-un somn de bună calitate. Alţi doi factori importanţi în luarea deciziilor sunt alimentaţia şi activitatea fizică”.

Asta nu inseamnă că trebuie să avem directori de penitenciare care dorm tot timpul, sau aleargă pe bandă, ci trebuie să avem directori echilibrati psiho-emotional, care au un bun management al emoțiilor, a timpului , ceea ce conduce la a știi cum să-si impartă timpul si energia intre viața profesională și cea privată.

Nimănui nu-i foloseste un director care crede că le stie pe toate și că nimeni nu se poate ridica la nivelul standardelor sale profesionale, fapt ce il determină să fie suspiciosi pe toti din jur, să ii bârfească scotând la iveală defectele și nu calitățile, să ii invrajbească, după modelul: ” dezbină-i ca să-i conduci”.

Luarea deciziilor este un proces important, cu atât mai important cu cât decizia managerului se răsfrânge asupra altora și le afectează activitatea profesională și chiar viața profesională.

Niciodată, nimeni dintre cei care au scris legile și alte acte normative ale managementului nu au apreciat și nu au dorit ca un om, fie el si managerul, poate, sau trebuie să le știe pe toate, chiar de asta au inventat organigramele in care au pus diverse functii, pe anumite ierarhii , rolurile si importanța lor.

Un manager pro-activ, stimulează echipa , o provoacă la discutii tehnice pentru a genera cele mai bune soluții pe care in final managerul le asumă in nume echipei si impreună le implementează.

Managerul nociv, nu recunoaste rolurile si importanta oamenilor din echipă, nu ascultă și nu acceptă ideile tehnice, inhibă echipa prin agresivitare și iși promovează propriile idei, chiar si pe cele despre situații in care este depăsit.

In cazul esecului pe propria idei dă vina pe echipă, oricine este vinovat in afară de el, iar in fața sefilor ierarhici , pentru a scăpa de răspundere, adoptă poziția victimei.

Prin exersare rolul il prinde și in cele mai multe situatii jocul de rol prinde și scapă basma curată din propriile necazuri in care a târât echipa, insă nu despre asta ar trebui să fie managerii.

Uneori un manager asumat trebuie să accepte și posibilitatea unui eșec , deciziile se iau, uneori prea usor, insă este importantă și atitudinea de după.

Dacă ai un management bun trebuie să te bucuri de el, este firesc, dacă ai și eșecuri, asumăți-le, tot la fel de firesc.

Ideea ca unitățile penitenciare să fie conduse de un consiliu de administrație și nu de o singură persoană poate conduce la progresc si inlătură abuzurile.

Nu de puține ori am avut situatii in care membrii consiliului de conducere au avut păreri contrarea directorilor si acesta , impotriva tuturor evidentelor au luat decizia contrară, apoi s-au mai și pensionat medical din cauza afectiunilor psihice.

Nu cred că este prea devreme să analizăm și această formă de management in sistemul penitenciar!